• februarie 2, 2018
  • No Comment

Patru propuneri pentru titlul de ”Cetățean de onoare” al Turzii

Patru propuneri pentru titlul de ”Cetățean de onoare” al Turzii

Istoricul și cercetătorul profesor Valentin Vișinescu a descoperit în arhive numele a patru personaje, oameni născuți în Turda sau în împrejurimile orașului, sau pe care destinul i-a purtat în orașul de pe Arieș, care, pentru faptele lor merită acordarea titlului de ”Cetățean de onoare” al localității, decernat post-mortem. În semn de recunoaștere a contribuției celor patru persoane la înfăptuirea României Mari, și a luptei acestora pentru afirmarea drepturilor românilor din Transilvania, profesorul Valentin Vișinescu propune și atribuirea unor străzi din Turda a numelor lui Victor și Jana Fodorean, a lui Gavrilă Crișan și a lui Septimiu Mureșan.

 

La Turtucaia și la Mărășești

 

Născut în anul 1869 în satul Cristiș, azi cartierul turdean Oprișani, generalul de infanterie Victor Fodorean s-a remarcat prin fapte de arme săvârșite în timpul primului război mondial, în calitate de participant, ca și ofițer al armatei române, la luptele de la Turtucaia, din Dobrogea și în cele de la Mărășești, unde oștirea țării a scris cu sânge nepieritoarele cuvinte ”Pe aici nu se trece!” leit-motivul întreruperii marșului triumfal al armatei germane ce urma să desăvârșească ocuparea întregii Românii după preconizatul asediu asupra Iașiului, acțiune zădărnicită pe aliniamentul Mărăști – Mărășești – Oituz.

Reîntors în locurile natale după marea Unire de la 1 Decembrie 1918, generalul Victor Fodorean a făcut parte din comisia județului Turda-Arieș pentru înfăptuirea Reformei Agrare. Decedat în 9 februarie 1940, în vârstă de 72 de ani, generalul Victor Fodorean ”a slujit România și, mai ales Marea Unire” își încheie profesorul Valentin Vișinescu argumentația  prin care justifică solicitarea decernării titlului de ”Cetățaen de onoare” al Turzii, pe care autoritățile publice locale l-ar putea acorda, post-mortem, lui Victor Fodorean.

 

În cartierul Oprișani locuia o doamnă de onoare a Reginei Maria

 

Fiică de medic militar, Jana, cea de-a doua soție a lui Victor Fodorean l-a cunoscut pe acesta în timpul luptelor de la Mărășești. Pe lângă participarea sa, în calitate de voluntar, la lupte din primul război mondial, ceea ce i-a aus o recunoaștere inclusiv din partea misiunii franceze, conduse de către generalul Berthelot, la propunerea căruia Jana Fodorean a fost distinsă cu ordinul ”Crucea de Argint a Franței” aceasta s-a remarcat și prin contribuția pe care și-a adus-o, după stabilirea în Turda, la educarea copiilor din  oraș. Pentru întreaga activitate desfășurată în domeniul educației copiilor, cărora le preda limba franceză, Jana Fodorean a primit Insigna de Aur a Societății ”Principele Mircea din București”.

După perioada petrecută pe front, în primul război mondial, Jana Fodorean a scris o carte, intitulată ”Femee-soldat”. Înainte de a se căsători cu Victor Fodorean și de a-l urma pe acesta în locurile sale natale, Jana Fodorean a fost doamnă de onoare a Reginei Maria și directoare a Institutului ”Despina Doamna” din București, transformat, în timpul războiului, din pension pentru fete în spital de campanie unde Jana Fodorean, împreună cu elevele sale,  îi îngrijea pe ostașii răniți aduși de pe front.

 

Un țăran din Crăiești l-a pus la respect pe mareșalul August von Mackensen

 

Un alt ”candidat” pentru titlul de ”Cetățean de onoare” al Turzii, propus de profesorul Valentin Vișinescu, ofițerul de cavalerie Gavrilă Crișan, s-a născut în satul Crăiești (Făgădaie). Sublocotenentul de cavalerie Gavrilă Crișan, școlit la Viena, se afla, în toamna anului 1918, la Palanka (Serbia) unde unitatea sa, Regimentul 50 Infanterie din Alba Iulia, se afla în rezervă. După declarația lui Alexandru Vaida Voevod, făcută în Parlamentul de la Budapesta, în 16 octombrie 1918, care se încheia cu cuvintele ” Naţiunea română care trăieşte în monarhia austro-ungară aşteaptă şi cere – după multe suferinţe de veacuri – afirmarea şi valorizarea drepturilor ei nestrămutate şi inaleinabile, la deplină viaţă naţională” sulocotenentul Gavrilă Crișan, împreună cu căpitanul Florin Medrea, din Țebea, au format o ”armată” alcătuiită din 1700 de ostași demobilizați din armata austro-ungară și au confiscat din Palanka patru tunuri, 20 de mitraliere, 30 de mii de puști și câteva camioane blindate. Cu acest arsenal, cei doi ofițeri, împreună cu unitatea alcătuită din cei 1700 de ostași demobilizați, români și sârbi, s-au pus în slujba armatei române.

Devenit apoi adjunctul comandantului Gărzii Naționale din Alba Iulia (același căpitan Florin Medrea, din Țebea), sublocotenentul Gavrilă Crișan, împreună cu un pluton de ostași români, a oprit trenul cu care se retrăgea mareșalul August von Mackensen și l-a ținut pe acesta, cu capul gol, în fața sa, până ce ostașii de sub comanda lui au verificat, riguros și pe îndelete, felul în care trupa germană respecta condițiile de retragere impuse prin armistițiul încheiat cu armata română.  Înaintea acestui episod, în gara Războieni, locotenentul Teodor Oțel comandant al Gărzilor Naționale din comunele Unirea și Călărași, dezarmase trenul militar cu care călătorea mareșalul von Mackensen, care, deși plecase la război cu pușcă, se vedea nevoit să se întoarcă acasă cu mâinile goale, după înfrângerea umilitoare pe care i-a administrat-o armata română la Mărășești.

După ce a participat la asigurarea condițiilor pentru desfășurarea în bună regulă a Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, sublocotenentul Gavrilă Crișan a devenit deputat în Parlamentul României Mari (1929 – 1933).

Drept ”răsplată” pentru contribuția sa la înfăptuirea României Mari, regimul comunist, instaurat în România la 30 decembrie 1947, după abdicarea regelui Mihai I, l-a trimis pe Gavrilă Crișan în lagărul de muncă de la Poarta Albă, unde, din 1947 până în 1953, a ispășit o condamnare la muncă silnică. După executarea pedepsei, Gavrilă Crișan s-a stabilit la Cluj, oraș în care a rămas și după moarte. Gavrilă Crișan își doarme somnul de veci în cavoul familiei sale, din Cimitirul Central al Clujului.

 

Comisarul din Copăceni

 

Școala de agenți de poliție din Cluj-Napoca poartă numele lui Septimiu Mureșan. Născut în 1876, în satul Copăceni, inspectorul general administrativ Septimiu Mureșan, care a deținut și funcția de prefect al județului Cluj, decorat cu ordinele ”Steaua României” și ”Coroana României” în rang de ofițer, dar și cu ordinele ”Răsplata Muncii” pentru Biserică, pentru Învățământ, pentru Construcții Școlare, Bărbăție și Credință, Avântul țării, toate clasa I, Septimiu Mureșan a murit la numai 53 de ani, din cauza unei apendicite galopante.

 

Generalul de brigadă Ioan Taras, alt exemplu despre cum o țară își devorează eroii

 

Un alt erou militar, propus pentru acordarea titlului de ”Cetățean de onoare”  al cărui nume îl poartă o stradă din cartierul turdean Poiana, generalul de brigadă Ioan Taras a fost numit în anul 1946 șeful comenduirii militare a Turzii. Născut în 12 octombrie 1896 în Săcele, județul Brașov, Ioan Taras a participat la primul război mondial, cu gradul de sublocotenent. Și-a continuat cariera militară și după război. Pntru faptele de arme din cea de-a doua conflagrație mondială, în anul 1944 generalul de brigadă Ioan Taras, comandant al Regimentului 5 Călărași, devenit ulterior Regimentul 5 Tancuri Turda, a fost decorat cu ordinul Mihai Viteazul, în rang de cavaler.

Drept răsplată, probabil pentru aceleași fapte de arme, regimul comunist l-a vârât pe generalul de brigadă Ioan Taras în pușcăriile de la Aiud, Gherla și Văcărești, unde a petrecut timp de doi ani, din 1950 până în 1952, fără nicio sentință de condamnare. După ieșirea din pușcărie, generalul de brigadă Ioan Taras a petrecut alți doi ani, cu domiciliu forțat, în localitatea Ghindigeni, lângă Bârlad. În baza aceleiași sentințe lipsă, statul român a confiscat moșia generalului din cartierul turdean Poiana, intrată apoi în patrimoniul fostei Întreprinderi Agricole de Stat din localitate. Ioan Taras a murit în 1963, pe când urma să împlinească 67 de ani.

(Articol realizat cu ajutorul informațiilor furnizate de către profesorul Valentin Vișinescu și cu sprijinul Bibliotecii municipale ”Teodor Murășanu” din Turda – director, profesoara Nicolina Halgaș. Ilustrarea artticolului s-a realizat cu fotografii din colecția Asociației Pleniceanu) 

Emil HĂLĂȘTUAN

 

Alte articole

Concert de colinde

Concert de colinde

Tenorul Sergiu Chirilă și baritonul Florin Sâmpelean vor colinda la Turda. Aceștia vor susține un concert de colinde românești și străine,…
Vasile Dâncu, președintele Consiliului Național al PSD: La Turda s-a construit un nou partid social-democrat. Din cel vechi a rămas doar sigla

Vasile Dâncu, președintele Consiliului Național al PSD: La Turda…

Rămasă fără sediu și fără membri, după ruptura din 2020, când primarul Turzii, Cristian Matei, împreună cu toți consilierii social-democrați din…
Din învățăturile lui Rareș Bogdan către viitorii politicieni liberali:  Lecția nr. 1 – Cum se ia caimacul de pe ”cafeaua” pentru care au muncit alții (pamflet, pe jumătate)

Din învățăturile lui Rareș Bogdan către viitorii politicieni liberali:…

În politică, indiferent de cumetriile pre- sau post electorale, fiecare își numără singur voturile. Iar după scrutin, politicienii care au trecut…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *